Opera lui Emilio Vedova este o explozie de energie gestuală care întruchipează perfect poeticainformalismului. Compoziția nu încearcă să reprezinte obiecte reale, ci se concentrează pe forța semnului și pe contrastul culorilor. Domină tușele largi de cerneală neagră, aplicate cu o mișcare rapidă, instinctivă, care creează o structură densă, dramatică în centrul foii.

Acest negru adânc este acoperit cu linii verzi zgârieturi, desenate probabil cu pasteluri cu ulei sau cretă unsuroasă. Această împletire creează o tensiune vizuală între profunzimea umbrelor și luminozitatea acidă a verdele, creând un spațiu pictural care pare a fi în coliziune perpetuă. Gestul artistului este violent și eliberator: hârtia nu este doar un suport, ci câmpul unei bătălii emoționale în care semnul devine o expresie directă a neliniștii și vitalității omului contemporan. Semnătura autografă a artistului este vizibilă în centru, pe marginea inferioară, abia ieșind din încâlceala de semne.