Lucrarea este un exemplu vibrant al stilului neoexpresionist și „Bad Painting” al lui Paul Kostabi. În centrul compoziției se află o față grotescă, primordială, conturată de un contur roz puternic, care amintește de estetica graffiti-ului și a artei pentru copii. Privirea este magnetică și tulburătoare: lacrimi sau stropii de vopsea se scurg din ochii mari și albaștri, dând subiectului un aer de suferință sau de extaz psihedelic.

Fundalul este un haos organizat de texturi și semne grafice: mici sori stilizați ies în evidență, figuri schițate în stânga și o serie de blocuri dreptunghiulare în dreapta care dau un ritm aproape arhitectural dezordinii. Paleta alternează tonuri pământii, arse, cu culori primare strălucitoare, aplicate cu o tușă energică, murdară. În comparație cu fratele său Mark, Paul Kostabi preferă un limbaj mai instinctiv, brut și punk, în care emoția pură prevalează asupra perfecțiunii formale. Semnătura artistului este integrată în compoziție în dreptunghiurile negre din partea de jos, devenind o parte integrantă a designului lucrării.