Desenul reprezintă unul dintre cele mai emblematice exemple de spațialitate. Fontana conturează un perimetru cvadrangular cu colțuri rotunjite, în interiorul căruia nouă puncte negre sunt dispuse într-o grilă regulată de trei pe trei. Aceste puncte nu sunt simple decorațiuni, ci reprezintă grafic faimoasele „găuri” pe care artistul le făcea pe pânzele sale pentru a sparge bidimensionalitatea mediului și a pune arta în comunicare cu spațiul real.

Lucrarea este valoroasă nu numai pentru valoarea sa estetică, ci și pentru natura sa documentară: dedicația „Pentru prietenul său Victor”, semnătura autografă și cuvintele „Concept spațial” (un titlu pe care Fontana l-a dat aproape tuturor lucrărilor sale mature) subliniază gestul intelectual din spatele creației. În această foaie din 1959, Fontana își rezumă filosofia: arta nu trebuie să se mai limiteze la a reprezenta ceva, ci trebuie să devină o acțiune care să ocupe vidul și infinitul. Precizia marcajelor negre pe fundalul ocru al hârtiei creează un contrast dur, aproape primordial, care invită observatorul să privească „dincolo” de suprafață.