Lucrarea reprezintă un exemplu excelent al producției grafice a lui Lucio Fontana de la mijlocul anilor 1950. Este un studiu de figuri stilizate, desenate cu o linie de cerneală nervoasă, rapidă și continuă, care definește volumele într-un mod aproape dinamic și energic. Artistul nu caută realismul anatomic, ci vibrația formei în spațiu, o temă centrală a întregii mișcări spațialiste pe care a fondat-o.

Utilizarea acuarelei este minimă: tușe de gri și albastru deschis dau profunzime siluetelor, în timp ce o pată de galben strălucitor la baza figurilor atrage privirea și ancorează compoziția. Acest desen arată cum, chiar și pe hârtie, Fontana a încercat să depășească bidimensionalitatea suportului printr-un semn care pare liber să se miște și să ocupe golul din jur. Inscripția autografă și semnătura din partea de jos confirmă originea milaneză a foii, într-o perioadă de mare fervoare creativă pentru maestru.