Lucrarea lui Petru Vintilă transportă privitorul în inima folclorului românesc, înfățișând o scenă corală cufundată într-un peisaj înzăpezit. În centrul compoziției iese în evidență un bou galben stilizat, împodobit cu un covor roșu tradițional cu motive geometrice și cu un clopot de vacă în jurul gâtului. Animalul este înconjurat de o mulțime de figuri umane îmbrăcate în haine tipice de iarnă, purtând găleți, coșuri cu fructe și recipiente pe cap, sugerând un ritual propitiator sau o sărbătoare sătească.

Stilul este tipicartei naive: proporțiile sunt nerealiste, fețele au expresii simplificate, dar pline de umanitate, iar perspectiva este aplatizată pentru a sublinia narațiunea. Paleta de culori joacă pe contrastul dintre albul zăpezii și culorile vii ale hainelor și ale boului, creând o atmosferă magică, suspendată. Este o celebrare a vieții comunitare și a rezistenței tradițiilor țărănești în fața greutăților iernii.