Desenul este un exemplu magistral de design grafic al lui Tonitza, caracterizat printr-o linie fluidă și extrem de expresivă. Subiectul este un nud feminin pe jumătate lung, redat cu câteva tușe esențiale care definesc cu precizie formele corpului. Chipul femeii, ușor înclinat și cu ochii pe jumătate închiși, emană un sentiment de introspecție liniștită și blândețe, elemente distinctive ale stilului artistului.

Folosirea cernelii negre pure contrastează cu fundalul neutru al hârtiei, subliniind sinuozitatea brațelor purtate în spate și moliciunea draperiei care acoperă partea inferioară a corpului. Tonitza nu caută detalii anatomice reci, ci preferă o redare lirică și senzuală, tipică cercetării sale asupra frumuseții universale și a fragilității umane. Micile detalii, cum ar fi cerceii pandantiv, adaugă o notă de eleganță cotidiană unei figuri care pare suspendată într-un timp indefinit.